Lumînarea
Viaţa mea e ca o lumînare,
Aprinsă-şi pierde din a sa tărie
Şi doar în clipa rece, pe morminte
Se scurg fierbinte, lacrimi
Copacul ce va sta la capu-mi
Trimite-va o frunză s-mă-nvelească
Să-mi scriu pe ea durerea toată
Un semn divin al existenţei
Privesc la ea cum arde bezna
În juru-i turbă liniştea profundă
Cuminţii ochi se-nchid...
Viaţa mea e ca o lumînare
0
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu